Miha mi-a mai dat cărţi si haine pentru copii, după care ne-a ajutat să ajungem teferi până la postul de politie de lângă Ialoveni. Loc numit de cei care se aflau acolo: Al doilea PETROM!

Ne asteptau 4 maşini pline cu ''cikalate'', portocale, ciorăpei, chilotei şi absorbante pentru cei mici de la Leova. Eu şi Stanislav, băieţi serioşi - fără maşini, am urcat, cu frica în sân(!) în una din maşini. Acolo erau 2 fete care, pe parcursul drumului ne-au torturat prin rugăminţile lor să le cântăm ceva frumos de anul nou.

Cine mă ştie mai bine, îşi dă seama.. Eu eram cu beat-ul, Stas cu colinda, că are voce mai gravă. Nu am primit nici un colac. Ehh..

- Era să pupăm spatele unei maşini din faţa noastră, lunecos fiind. Şoferiţa se dovedi a fi iute în mişcări însă, şi ne-am întors pe o parte. Peisaju era frumos: alb în jur... copaci fără frunze, drum de ţară, 4 maşini care încercau să găsească drumul bun... Nouă încă ne mai era şi foame.

Nu am fost niciodată la vreun orfelinat din chisinău, dar mă aşteptam ca situaţia să fie mult mai gravă: Pereţi crăpaţi, camere fără geamuri - aşa arăta un orfelinat în mintea mea. M-am bucurat când am văzut geamuri bune, oferite de o organizaţie americană, tv şi flori peste tot.

Veniseră în sala festivă de acolo mai mulţi copii.. şi orfani dar şi alţii de prin sat, care au auzit că a venit moşu' cu cadouri.

Totuşi mă aşteptam la mai multă bucurie şi zâmbet pe feţele lor.. a fost ceva moderat. Erau închişi, nu stiu, trişti poate.




În camere era curat. Fiecare lucru avea locul lui.

--
Am plecat de acolo altfel. Cu alte gânduri şi amintiri.
Pe drum discuţiile filozofice deveneau mai aprinse.

Exista sau nu Dumnezeu? Care din bisericile creştine ne place mai mult? ce nu ortodoxa? de ce nu protestanta? De ce?

Ajuns în Ch am mers la un concert rock de la casa armatei. Era o formaţie italiană. Am vb cu fraţii Brega şi am mers acasă. Dezamăgit. Era.. rock... la care lumea stătea pe scaune.

Am adormit cu gândul că poate am reuşit să dăruim macar o bucăţică de sărbătoare copiilor. Copii care v-au mulţumit foarte mult pentru cadouri şi gânduri bune pentru ei.

Ah da! Am să ţin minte Leova ca fiind cel mai alb oraş din R. Moldova ;-)

TOP SECRET: Artur Gurău ştie mai multe despre eveniment.
Aici e Blogul său.

Iar Aici sunt pozele despre eveniment.


E ora 2, iar.

Daca esti scorpie, aşa ca şi mine, înseamnă ca bucata asta se referă şi la tine:

SCORPION

2008 este un an cu profunde implicaţii în plan psihic. Tot ce simţiţi are dimensiuni fantastice, indiferent că e vorba de sentimente pozitive sau negative. Aveţi mereu impresia că sunteţi la mijloc - între două atitudini, două senzaţii, doua direcţii, fiind foarte greu să faceţi pace între ele, ceea ce va declanşa adevărate crize de personalitate. Vă veţi întreba cine sunteţi, ce sunteţi cu adevărat, dar misterul se adânceşte, pentru că vă daţi seama că nici dvs. nu înţelegeţi exact ce e cu dvs., darămite cei din jurul dvs. Veţi trece drept o persoană ciudată, dificilă, hipersensibilă, greu de înţeles. Ascundeţi ceva în adâncul sufletului dvs. şi nu puteţi să vă eliberaţi de acea grijă sau teamă profundă. Poate fi anul mutării în altă localitate, altă locuinţă, al unei călătorii deosebite, al schimbării modului de a gândi sau de a simţi în anumite situaţii, al conceperii unui copil, al pensionării, al retragerii în umbră, doar cu gândurile şi emoţiile dvs. Unele mici probleme de sănătate vă mai pun pe zdruncin din când în când.

Imi place bucata cu ''profunde implicaţii în plan psihic/adevărate crize de personalitate''

Nu ştiu cum, mă simt parca deja obligat faţă de univers aşa, să mă simt straniu, să fiu LA MIJLOC, să nu ştiu cine sunt şi ce vreau. Ehh.. uite'aşa manipulează ăştia lumea.

Dacă nu esti scorpie, citesti aici ce spun ăia despre tine: Horoscop 2008

Stelele ne spun că, de fapt, este un an al schimbărilor. Şi, de cand toata lumea a aflat că e anul şobolanului, au începul să-l simpatizeze, să-l laude. Cineva mi-a spus chiar, privind la o poză: ''awww ce ochi frumosi are''.

Mi-aminteste de felul cum de obicei anumite persoane, sau institutii pupă spatele guvernarii de moment, neavând convingeri, păreri proprii.

Apropo. Afară ninge. Ninge frumos. Ninge periculos de frumos.

Idea-i ca trebuia să iasă de sub tipar încă înainte de NEW YEAR. Cred că era cuptorul tiparului stricat, sau nu era cerneală, sau peniţa era stricată, sau ruptă, sau furată.

Anul asta am protestat. Existenţial. Mama lui de an' nou! Nu am felicitat nici o fiinţă umana. Maranello e excepţie, existenţială, de altfel. Am primit în schimb felicitări. Multe. Le-am citit şi .. nimic! Absolut nimic.

Îmi zisem să protestez prin mersul meu la culcare la ora 21:00, pe 31 decembrie 2007. Care? O gălagie în casă.. - Am ascultat muzica buna: Viţa de vie, Ray Charles, rhcp şi un şir de remixuri la piese cunoscute, vechi, de iarnă, care au rulat o singură dată numai, însă. Nu meritau.

Când zburau artificii, eu beam suc. Era ora 12. Apoi am mancat o banană. Apoi am citit o carte, despre Dezechilibrul şi Instabilitatea Macroeconomică. Apoi am mai mâncat o banană.

Am descoperit că nu mă pot ţine decuvânt. Am adormit la 4 dimineaţa. Diferenţa între ce promisesem este de 7 ore. Deci dacă promit ca am sa fiu la ora 13, să ne vedem, să ştii ca apar la 8 seara.

Ceasul e de vină. Şi preşedinţii. Toţi!

Credeam ca l-am văzut pe moşu, dar nu era el. Poate întradevăr şi-a rupt piciorul. Poate întradevăr s-a căsătorit cu Alba-ca-Zăpada şi au plecat undeva în munţi.. peste mări şi ţări.

A, e 3 ianuarie. Am mai primit o felicitare!
N-o citesc. E prea mult pentru azi.

Technorati Profile

ora 7:30 dimineaţa.
În faţa Brigăzii numărul doi de infanterie motorizată asteptam în frig eu si alţi 99 de tineri_ostaşi, majoritatea studenţi la asem. E ziua cea mare.. E ziua în care vom da jurământul militar şi când vom trage cu adevaratelea dintr-o armă, tot adevărată.

Am fost urcaţi într-o maşina mare. URAL se numeste. E de tipul masinilor care duceau pe timpuri sătenii la prăşit, ori la strâns roada.. ori.. Erau 3 rânduri de scaune tari, din lemn vopsit. Reci. Partea din spate a maşinii, deci acolo unde stateam noi, avea un schelet din metal, acoperit cu un fel de material, care trebuia după idee, să ne protejeze de vânt.

În maşină loc liber nu era. 50 de studenţi eram aşezaţi unul lângă altul. Aww that's soo sweeett.. - macar aşa ne încălzeam puţin. Prin faptul ca nu pierdeam caldura aiurea. În ''doar'' juma' de oră am pornit. Şoferul era un soldat de la brigadă - care abia învăţa să conducă.

Evident, în oraş era amuzant. Ne râdeau oamenii, fetele ne faceau din ochi. Noi le faceam din ochi. Băieţii scoteau capul prin crapaturile de material care acoperea maşina şi fluierau. Ehh.. ce atmosferă dulce. Vântul nu bătea tare.

Toate astea până într-un moment.

Am ieşit spre periferiile oraşului. Şoferul nu ştia a merge.. eram zdruncinaţi în masura încât mi se parea la un moment dat ca nu mai ajung. Brr.. bRR... zduf! crr.. hîrţ! De la viteza mare... se rupse materialul care ne proteja de vânt. Câţiva din noi ne-am ridicat sa-l lipim cumva. Nici o şansă. Am ajuns în vreo juma de ora la Bulboaca. Unul din colegi m-a trezit, că stateam cu nasul în fular zgribulit şi ascultam Paraziţii în căşti. Cand mă întorceam de-acolo - ascultam MUSE.

Am coborât. Primul pas a fost în.. GLOD. Fleoşc! Al doilea - tot în glod. Al treilea pe iarba. Udă. Rece. Ne era frig. Erau zilele în care era umed. Nu era nici toamnă.. nici iarnă nu era. În vreo ora a început. Ne-au dat uniforme - le-am îmbrăcat peste haine. Am depus juramântul.. KKT! Formalitate AIUREA! Pentru asta am călătorit 2 ore cu camionul?

Mai erau flocoşi. Dar lor le-a zis că nu le da document până nu dau lâna jos. Zis şi făcut. Apoi.. am mai mers vreo 2 km pe jos. Ne îndreptam spre departamentul de tragere. Parca era un crater. Am coborât acolo şi ... şi am iesit printre primii 5. La tras.

Dupa ce am tras auzeam comentarii de la tovarăşii mei de arme:

- Băăi, ce chestie.. Şi acum mă doare umărul.. că doar arma vine înapoi când tragi..
- Umarul? Fignea băi.. Pe mine de la tras încă îmi ţâuie urechea dreapta. Nu ştiu ce-am să fac cu dânsa.
- La voi e nică băi... Mie mi+o amorţit degetul arătator. De la emoţii! Siiiincer!

:smilic_care_dă_ochii_peste_cap:











Dupa care alte formalităţi.. Semnaturi, copii la documente, iar uniforme dezbrăcate, discutii cu soldaţii adevăraţi despre cum e la armata, cum e cu familia, cine îi aşteaptă acasa.. La ora 3 Am ajuns la Chisinău. Eram fericit că am ajuns. Amorţit de frig.. chinuit :))) Murdar de noroi.

Am urcat în maxi-taxi. În OSUTĂZECE. Eram privit cu alţi ochi de oameni.. şi de fete. Eram obosit. Murdar. Ce imagine. Tot ce voiam era să ajung acasa. Sa fac o baie. Sa mă culc in pat.. să inchid ochii..

Am ajuns.. m-am curăţit de noroi..
şi - am închis ochii.
noapte buna.

E noapte. Ninge.

Spre deosebire de alte dăţi, acum se aşterne pe pământ.
Sunt fericit.. merg repede, chiar daca e un sfârşit de o zi grea.

Privirea-mi se trase brusc într-o parte. Lânga trotuar, pe drum, sunt nişte vălurele. Albe. Exact sub lumina slabă a lămpii de drum, zboara fulgi.. sub fulgi - un câine, roşu, acoperit totuşi cu alb. Fusese lovit, apoi a îngheţat şii.. a murit.

Pe stradă nu mai e nici o maşina.
Sunt doar eu şi câinele.
De parcă timpul s-ar fi oprit pe loc.

--
Fii empatic, şi încearcă să-ţi imaginezi cum e să fii un câine al nimănui. Cum e să nu ai o casă, iar când ninge, să nu te poti bucura de frumuseţea fulgilor - pentru că ţi-e foame.. şi ţi-e frig. Să fii ignorat de şoferi atunci când vrei să treci strada..

Cel mai grav e că, sunt şi multi oameni în situaţia câinilor despre care scriam mai sus.

--
Pe stradă nu mai e nici o maşina.
Sunt doar eu şi câinele.
De parcă timpul s-ar fi oprit pe loc.

--
Future's bright! Future's orange.

Bărbatul de la farmacie abia se trezise.
Şmârcâia! Şi îşi stergea nasul cu mâinicile halatului ALB.

- Ruj vrei? Da' pentru ce ţie? aaaaaa igienic!!!

Căută într-o cutie de carton.
Găseste câteva flacoane şi le arunca dezgustat înapoi.

- Vrei să fie în termen sau se poate şi expirat?
dupa câteva minute:
- Aaa deci tu eşti serios când zici că e pentru tine?

---
Erau minunate timpurile când umblam cu buzele crăpate de la motherfucking vântul de afară. Dacă întrebam bunicii - ce-avea să-mi zica? ''Foloseste, dragu' bunişii, miere de albine, slanină mai ştiu eu..'' Nu ştiu! Chefir? ))

M-am laudat la M(f) cu rujul meu igienic. Mi-a zis că are miros de vanilie. Ooo, miros de vanilie.

Fu!

Mai apoi, am simţit obligaţie morală să-i miros şi ruju-i. Tot iginenic. Tot unisex :) Avea si parfum..

mmm..
..era un ruj pentru femei totuşi. Pentru că avea parfum. Parfum pentru femei! Deci, totuşi, nu toate rujurile igienice sunt UNISEX!

Sunt confuz. Nu vreau sa fiu femeie! ))
-------------------------