Idea-i ca trebuia să iasă de sub tipar încă înainte de NEW YEAR. Cred că era cuptorul tiparului stricat, sau nu era cerneală, sau peniţa era stricată, sau ruptă, sau furată.

Anul asta am protestat. Existenţial. Mama lui de an' nou! Nu am felicitat nici o fiinţă umana. Maranello e excepţie, existenţială, de altfel. Am primit în schimb felicitări. Multe. Le-am citit şi .. nimic! Absolut nimic.

Îmi zisem să protestez prin mersul meu la culcare la ora 21:00, pe 31 decembrie 2007. Care? O gălagie în casă.. - Am ascultat muzica buna: Viţa de vie, Ray Charles, rhcp şi un şir de remixuri la piese cunoscute, vechi, de iarnă, care au rulat o singură dată numai, însă. Nu meritau.

Când zburau artificii, eu beam suc. Era ora 12. Apoi am mancat o banană. Apoi am citit o carte, despre Dezechilibrul şi Instabilitatea Macroeconomică. Apoi am mai mâncat o banană.

Am descoperit că nu mă pot ţine decuvânt. Am adormit la 4 dimineaţa. Diferenţa între ce promisesem este de 7 ore. Deci dacă promit ca am sa fiu la ora 13, să ne vedem, să ştii ca apar la 8 seara.

Ceasul e de vină. Şi preşedinţii. Toţi!

Credeam ca l-am văzut pe moşu, dar nu era el. Poate întradevăr şi-a rupt piciorul. Poate întradevăr s-a căsătorit cu Alba-ca-Zăpada şi au plecat undeva în munţi.. peste mări şi ţări.

A, e 3 ianuarie. Am mai primit o felicitare!
N-o citesc. E prea mult pentru azi.