ora 7:30 dimineaţa.
În faţa Brigăzii numărul doi de infanterie motorizată asteptam în frig eu si alţi 99 de tineri_ostaşi, majoritatea studenţi la asem. E ziua cea mare.. E ziua în care vom da jurământul militar şi când vom trage cu adevaratelea dintr-o armă, tot adevărată.

Am fost urcaţi într-o maşina mare. URAL se numeste. E de tipul masinilor care duceau pe timpuri sătenii la prăşit, ori la strâns roada.. ori.. Erau 3 rânduri de scaune tari, din lemn vopsit. Reci. Partea din spate a maşinii, deci acolo unde stateam noi, avea un schelet din metal, acoperit cu un fel de material, care trebuia după idee, să ne protejeze de vânt.

În maşină loc liber nu era. 50 de studenţi eram aşezaţi unul lângă altul. Aww that's soo sweeett.. - macar aşa ne încălzeam puţin. Prin faptul ca nu pierdeam caldura aiurea. În ''doar'' juma' de oră am pornit. Şoferul era un soldat de la brigadă - care abia învăţa să conducă.

Evident, în oraş era amuzant. Ne râdeau oamenii, fetele ne faceau din ochi. Noi le faceam din ochi. Băieţii scoteau capul prin crapaturile de material care acoperea maşina şi fluierau. Ehh.. ce atmosferă dulce. Vântul nu bătea tare.

Toate astea până într-un moment.

Am ieşit spre periferiile oraşului. Şoferul nu ştia a merge.. eram zdruncinaţi în masura încât mi se parea la un moment dat ca nu mai ajung. Brr.. bRR... zduf! crr.. hîrţ! De la viteza mare... se rupse materialul care ne proteja de vânt. Câţiva din noi ne-am ridicat sa-l lipim cumva. Nici o şansă. Am ajuns în vreo juma de ora la Bulboaca. Unul din colegi m-a trezit, că stateam cu nasul în fular zgribulit şi ascultam Paraziţii în căşti. Cand mă întorceam de-acolo - ascultam MUSE.

Am coborât. Primul pas a fost în.. GLOD. Fleoşc! Al doilea - tot în glod. Al treilea pe iarba. Udă. Rece. Ne era frig. Erau zilele în care era umed. Nu era nici toamnă.. nici iarnă nu era. În vreo ora a început. Ne-au dat uniforme - le-am îmbrăcat peste haine. Am depus juramântul.. KKT! Formalitate AIUREA! Pentru asta am călătorit 2 ore cu camionul?

Mai erau flocoşi. Dar lor le-a zis că nu le da document până nu dau lâna jos. Zis şi făcut. Apoi.. am mai mers vreo 2 km pe jos. Ne îndreptam spre departamentul de tragere. Parca era un crater. Am coborât acolo şi ... şi am iesit printre primii 5. La tras.

Dupa ce am tras auzeam comentarii de la tovarăşii mei de arme:

- Băăi, ce chestie.. Şi acum mă doare umărul.. că doar arma vine înapoi când tragi..
- Umarul? Fignea băi.. Pe mine de la tras încă îmi ţâuie urechea dreapta. Nu ştiu ce-am să fac cu dânsa.
- La voi e nică băi... Mie mi+o amorţit degetul arătator. De la emoţii! Siiiincer!

:smilic_care_dă_ochii_peste_cap:











Dupa care alte formalităţi.. Semnaturi, copii la documente, iar uniforme dezbrăcate, discutii cu soldaţii adevăraţi despre cum e la armata, cum e cu familia, cine îi aşteaptă acasa.. La ora 3 Am ajuns la Chisinău. Eram fericit că am ajuns. Amorţit de frig.. chinuit :))) Murdar de noroi.

Am urcat în maxi-taxi. În OSUTĂZECE. Eram privit cu alţi ochi de oameni.. şi de fete. Eram obosit. Murdar. Ce imagine. Tot ce voiam era să ajung acasa. Sa fac o baie. Sa mă culc in pat.. să inchid ochii..

Am ajuns.. m-am curăţit de noroi..
şi - am închis ochii.
noapte buna.