Technorati Profile

ora 7:30 dimineaţa.
În faţa Brigăzii numărul doi de infanterie motorizată asteptam în frig eu si alţi 99 de tineri_ostaşi, majoritatea studenţi la asem. E ziua cea mare.. E ziua în care vom da jurământul militar şi când vom trage cu adevaratelea dintr-o armă, tot adevărată.

Am fost urcaţi într-o maşina mare. URAL se numeste. E de tipul masinilor care duceau pe timpuri sătenii la prăşit, ori la strâns roada.. ori.. Erau 3 rânduri de scaune tari, din lemn vopsit. Reci. Partea din spate a maşinii, deci acolo unde stateam noi, avea un schelet din metal, acoperit cu un fel de material, care trebuia după idee, să ne protejeze de vânt.

În maşină loc liber nu era. 50 de studenţi eram aşezaţi unul lângă altul. Aww that's soo sweeett.. - macar aşa ne încălzeam puţin. Prin faptul ca nu pierdeam caldura aiurea. În ''doar'' juma' de oră am pornit. Şoferul era un soldat de la brigadă - care abia învăţa să conducă.

Evident, în oraş era amuzant. Ne râdeau oamenii, fetele ne faceau din ochi. Noi le faceam din ochi. Băieţii scoteau capul prin crapaturile de material care acoperea maşina şi fluierau. Ehh.. ce atmosferă dulce. Vântul nu bătea tare.

Toate astea până într-un moment.

Am ieşit spre periferiile oraşului. Şoferul nu ştia a merge.. eram zdruncinaţi în masura încât mi se parea la un moment dat ca nu mai ajung. Brr.. bRR... zduf! crr.. hîrţ! De la viteza mare... se rupse materialul care ne proteja de vânt. Câţiva din noi ne-am ridicat sa-l lipim cumva. Nici o şansă. Am ajuns în vreo juma de ora la Bulboaca. Unul din colegi m-a trezit, că stateam cu nasul în fular zgribulit şi ascultam Paraziţii în căşti. Cand mă întorceam de-acolo - ascultam MUSE.

Am coborât. Primul pas a fost în.. GLOD. Fleoşc! Al doilea - tot în glod. Al treilea pe iarba. Udă. Rece. Ne era frig. Erau zilele în care era umed. Nu era nici toamnă.. nici iarnă nu era. În vreo ora a început. Ne-au dat uniforme - le-am îmbrăcat peste haine. Am depus juramântul.. KKT! Formalitate AIUREA! Pentru asta am călătorit 2 ore cu camionul?

Mai erau flocoşi. Dar lor le-a zis că nu le da document până nu dau lâna jos. Zis şi făcut. Apoi.. am mai mers vreo 2 km pe jos. Ne îndreptam spre departamentul de tragere. Parca era un crater. Am coborât acolo şi ... şi am iesit printre primii 5. La tras.

Dupa ce am tras auzeam comentarii de la tovarăşii mei de arme:

- Băăi, ce chestie.. Şi acum mă doare umărul.. că doar arma vine înapoi când tragi..
- Umarul? Fignea băi.. Pe mine de la tras încă îmi ţâuie urechea dreapta. Nu ştiu ce-am să fac cu dânsa.
- La voi e nică băi... Mie mi+o amorţit degetul arătator. De la emoţii! Siiiincer!

:smilic_care_dă_ochii_peste_cap:











Dupa care alte formalităţi.. Semnaturi, copii la documente, iar uniforme dezbrăcate, discutii cu soldaţii adevăraţi despre cum e la armata, cum e cu familia, cine îi aşteaptă acasa.. La ora 3 Am ajuns la Chisinău. Eram fericit că am ajuns. Amorţit de frig.. chinuit :))) Murdar de noroi.

Am urcat în maxi-taxi. În OSUTĂZECE. Eram privit cu alţi ochi de oameni.. şi de fete. Eram obosit. Murdar. Ce imagine. Tot ce voiam era să ajung acasa. Sa fac o baie. Sa mă culc in pat.. să inchid ochii..

Am ajuns.. m-am curăţit de noroi..
şi - am închis ochii.
noapte buna.

E noapte. Ninge.

Spre deosebire de alte dăţi, acum se aşterne pe pământ.
Sunt fericit.. merg repede, chiar daca e un sfârşit de o zi grea.

Privirea-mi se trase brusc într-o parte. Lânga trotuar, pe drum, sunt nişte vălurele. Albe. Exact sub lumina slabă a lămpii de drum, zboara fulgi.. sub fulgi - un câine, roşu, acoperit totuşi cu alb. Fusese lovit, apoi a îngheţat şii.. a murit.

Pe stradă nu mai e nici o maşina.
Sunt doar eu şi câinele.
De parcă timpul s-ar fi oprit pe loc.

--
Fii empatic, şi încearcă să-ţi imaginezi cum e să fii un câine al nimănui. Cum e să nu ai o casă, iar când ninge, să nu te poti bucura de frumuseţea fulgilor - pentru că ţi-e foame.. şi ţi-e frig. Să fii ignorat de şoferi atunci când vrei să treci strada..

Cel mai grav e că, sunt şi multi oameni în situaţia câinilor despre care scriam mai sus.

--
Pe stradă nu mai e nici o maşina.
Sunt doar eu şi câinele.
De parcă timpul s-ar fi oprit pe loc.

--
Future's bright! Future's orange.

Bărbatul de la farmacie abia se trezise.
Şmârcâia! Şi îşi stergea nasul cu mâinicile halatului ALB.

- Ruj vrei? Da' pentru ce ţie? aaaaaa igienic!!!

Căută într-o cutie de carton.
Găseste câteva flacoane şi le arunca dezgustat înapoi.

- Vrei să fie în termen sau se poate şi expirat?
dupa câteva minute:
- Aaa deci tu eşti serios când zici că e pentru tine?

---
Erau minunate timpurile când umblam cu buzele crăpate de la motherfucking vântul de afară. Dacă întrebam bunicii - ce-avea să-mi zica? ''Foloseste, dragu' bunişii, miere de albine, slanină mai ştiu eu..'' Nu ştiu! Chefir? ))

M-am laudat la M(f) cu rujul meu igienic. Mi-a zis că are miros de vanilie. Ooo, miros de vanilie.

Fu!

Mai apoi, am simţit obligaţie morală să-i miros şi ruju-i. Tot iginenic. Tot unisex :) Avea si parfum..

mmm..
..era un ruj pentru femei totuşi. Pentru că avea parfum. Parfum pentru femei! Deci, totuşi, nu toate rujurile igienice sunt UNISEX!

Sunt confuz. Nu vreau sa fiu femeie! ))
-------------------------

Peisaj:
Un coridor micuţ, strâmt, umed.

Un panou. Multe file.. cu muulte litere..
50 de oameni işi asteapta dezorientaţi sentinţa.

Cei care au ajuns mai târziu, aruncau priviri bitchy celor care deja ies cu tema aleasă. Se auzeau replici de genul *Eii, pe asta o voiam euuuu....* sau *da nie ni-i totuna* :) etc. Aveam aceeaşi senzaţie ca atunci cind mi-am ales oferta de muncă în state. Stii ca decizia e foarte importantă din simplul motiv că iţi va afecta aproape jumatate de an din viaţă.

Paradoxul era că doamna care era împuternicită să analizeze temele noastre încerca să ma convingă că CocaCola este un suc. Suck! suc pe dracu'! Am stat la masa din sala catedrei Facultaţii mele vreo 15 minute, încercând sa-mi dau seama ce produs îmi aleg. Am stat pînă când am primit un ''Dumneavoastra ce? vreţi să şi dormiţi în seara asta la catedra?''

I-am aruncat o sprânceana ridicată, dar nu i-am raspuns.
S-a terminat cu pace. No fights! No blood. Just bitchy looks! :)

Am intrat.
Ea mi-a zâmbit crezând că am venit să o văd doar.
Apoi s-a întristat când mi-am scos căciuliţa.
Aveam nevoie de o frizură fulger.

Freaking military cathe..
era sa zic "catedrală militară"

Mă simt bine fara par. Şi totusi nu mai sunt eu.
Nu mai e acel Paul. S-a dus .. şi cu părul lui a plecat şi el.